Îngrășămintele cu micronutrienți sunt îngrășăminte care conțin micronutrienți esențiali pentru creșterea plantelor, cum ar fi bor, zinc, molibden, fier, mangan și cupru. Deși culturile necesită cantități foarte mici din aceste elemente, ele joacă roluri de neînlocuit și cruciale în fiziologia plantelor. Deficiența sau excesul poate afecta grav randamentul și calitatea culturilor.
1.Prevenirea simptomelor de deficiență și asigurarea creșterii și dezvoltării normale
Dacă aprovizionarea cu un anumit micronutrient în sol este insuficientă, culturile vor prezenta tulburări fiziologice specifice.
Deficiența de bor: Face ca rapița să „înflorească, dar să nu dea roade”, bumbacul să „mugurească, dar nu să înflorească”, iar grâul să „spice, dar să nu dea roade”.
Deficiența de zinc: Determină orezul la „răsadurile pienite” și porumbul la „boala răsadului alb”.
Deficit de fier: provoacă cloroză interveinală și îngălbenirea frunzelor tinere (boala frunzelor galbene).
Deficiența de molibden: reduce capacitatea-de fixare a azotului a rizobiilor la leguminoase, ceea ce duce la piperizarea plantelor.
Prin aplicarea precisă a îngrășămintelor cu micronutrienți, aceste simptome de deficiență pot fi prevenite și corectate în mod eficient, evitând reducerea randamentului sau chiar eșecul recoltei.
2. Promovarea activității enzimatice și a proceselor metabolice cheie Microelementele sunt componente esențiale ale multor enzime, coenzime și proteine, participând direct la metabolismul central al plantelor:
Zinc: O componentă a multor enzime, implicată în sinteza auxinei (IAA), influențând diviziunea și alungirea celulelor.
Fier: un element esențial pentru sinteza clorofilei și o componentă cheie a lanțului de transport de electroni, care afectează fotosinteza și respirația.
Mangan: participă la fotoliza apei în fotosinteză, promovând germinarea semințelor și creșterea răsadurilor.
Cuprul: participă la fotosinteză, respirație și metabolismul azotului, sporind rezistența plantelor la stres.
Molibden: O componentă a nitrogenazei, crucială pentru fixarea azotului la leguminoase.
Bor: Promovează transportul carbohidraților, alungirea tubului de polen și fertilizarea, crescând înmulțirea fructelor.
3. Creșterea rezistenței la stresul culturilor: aplicarea rațională a îngrășămintelor cu micronutrienți poate spori rezistența culturilor la stresul abiotic (cum ar fi seceta, temperatura scăzută și salinitatea) și stresul biotic (cum ar fi dăunători și boli):
Borul și zincul pot spori rezistența culturilor la îngheț.
Calciul (deși un element minor, este adesea folosit în sinergie cu îngrășămintele cu micronutrienți) și siliciul pot întări pereții celulari, îmbunătățind rezistența la adăpost și rezistența la boli.
Manganul și cuprul ajută plantele să stabilească mecanisme de apărare, reducând infecția cu boli.
4. Îmbunătățiți randamentul și calitatea produselor agricole: Îngrășămintele cu micronutrienți nu numai că măresc randamentul, ci și îmbunătățesc semnificativ calitatea intrinsecă a produselor agricole:
Îngrășământul cu zinc poate crește conținutul de proteine brute al boabelor de porumb cu aproximativ 2%.
Îngrășământul cu bor poate crește acumularea de zahăr în fructe, îmbunătățind gustul.
Îngrășământul cu calciu poate reduce sâmburele amărui din mere și{0}}putrezirea finală a florii la roșii, prelungind perioada de păstrare a fructelor.
Îngrășământul cu magneziu promovează sinteza clorofilei, făcând frunzele de culoare verde închis, îmbunătățind eficiența fotosintezei și rezultând o colorare mai bună a fructelor.
5. Synergistic Effect, Enhancing the Utilization Rate of Macronutrients: Micronutrients have a synergistic effect with macronutrients such as nitrogen, phosphorus, and potassium. On the basis of sufficient nitrogen, phosphorus, and potassium fertilizers, supplementing with micronutrients can "activate" nutrient absorption and utilization, achieving a "1+1>efect de 2". De exemplu:
Când zincul este deficitar, eficiența culturii de absorbție a îngrășământului cu azot scade.
Suplimentarea cu îngrășământ cu bor poate îmbunătăți semnificativ eficiența de translocare a îngrășământului cu fosfor.
Prin urmare, îngrășămintele cu micronutrienți reprezintă o verigă cheie în obținerea „fertilizării echilibrate”, reducerea cantității de îngrășământ chimic utilizat și îmbunătățirea eficienței utilizării îngrășămintelor.
